luni, 3 martie 2014

Trecut

Trecutul meu este incert..
Așa cum trecutu-mi este incert așa și viitoru-mi este sumbru. Dacă nu-ți cunoștii propriile rădăcini, ai putea ști ce vei ajunge? Poate ar trebui să renunțăm la micile plăceri; la căpșuni, cearceafuri reci, cântul păsărilor și nemurirea cărților..
Și totuși...ce faci dacă toate astea se întâmplă în timp ce dansezi greoi pe-o melodie pe care n-o înțelegi, ci te prefaci doar a o înțelege? Îți arunci încălțările cât colo și ieși triumfător ? Sau îți continui meșteșugul pe o scenă a naibii de înșelătoare?
Majoritatea va alege a doua variantă fiind obișnuiți de când se știu cu lucrurile la care sunt supuși. Dar la sfârșitul vieții trebuie să părăsești scena triumfător, nu?
Dacă ai înțeles ceva, atunci ești nebun. 

joi, 30 ianuarie 2014

iarnnn...

Aerul rece mă lovea încontinuu peste față. Biciul îmi lăsa mii de semne pe fața înghețată iar vântul îmi crăpa cu ușurință buzele mov. Degetele îmi masau zulufii cărunți. Mi-am ridicat privirea lăsând fulgii să-mi inunde trupul. Norii ce semănau cu vata de zahăr stricată nu oboseau să patruleze cerul și să spioneze fulgii.
Îmi era frig. Tremuram din cap până în picioare dar eram prea orgolioasă să o recunosc.
Mergeam în spatele unei babe care vorbea la telefon așa de tare încât majoritatea pietonilor se uitau la ea. Am băgat viteză și am ocolit-o cu o scârbă de vrei nu vrei. Rimelul îi curgea pe obrajii pudrați iar rujul de pe botul roșu se transferase pe dinții galbeni. Avea mănuși negre, cu puf de nuștiucearătare. Păr mov, tăt aranjată (păcat că nu îi ieșise schema), tocuri, alea alea.
Așa voi fi și eu la 69? Meh, în loc de telefon cred că aș avea căștile.
După ce am lăsat baba în urmă am dat de un mucos cu zâmbet tâmp. Se uita la mine crezând că mă agață și a vrut să-mi ia mâna într-a lui.
Nu-mi place să fiu atinsă, am spus sec, parcă scuipând fiecare cuvânt. Vezi-ți de treabă.
S-a întristat și și-a lăsat ochii verzi în pământ. Cât să fi avut? 11? S-a alăturat altor 3 și, dezamăgit, le-a spus că nu a reușit. Un pariu copilăresc? Serios? Nu sunt persoana potrivită.. Poate vei avea noroc cu următoarea țintă...

Parcul era așa liniștit...îngropat în blestemata zăpadă, gemea la fiecare atingere și la fiecare râset. De ar fi putut, copacii s-ar fi sinucis, îți zic eu sincer. Eu nu mint.
Părea totul așa bătrân..amorțit chiar mort.
Norii iar aveau ceva de împărțit și, când ăștia se ceartă, provoacă o cascadă de fulgi. Unde să mă ascund? Părea un Iad alb ascuns sub zâmbete și săniuțe.
Ajunsesem lângă foișor când am dat de un câine. Avea acea expresie care să te facă să-ți fie frică.
Nu mă păcălești pe mine, cuțu. Hai să-ți cumpăr un parizer ceva...Sper că nu ai fițe în privința tipului.
După cum mă așteptam, înfulecase repede și se încolăci pe o cuvertură. Îmi mulțumi din priviri și, înainte să-mi continui drumul, l-am scărpinat cu căldură după urechea tăiată. Ce neom ar putea să-l trateze așa?


Mi-am continuat drumul strângându-mi puternic cojocul negru plin de fulgi slinoși (oare cojoc îi?). Acuș aveam să ajung acasă..
Mă întâlnesc cu una care mă întreabă cum mă simt și ce fac.
Ca un cadavru ce umblă, proasto. Nu vezi ce chef nebun de viață am?
Mi-e frig dar în general bine.
Vroiam să o întreb la rândul meu, dar plecase repede.. Oare mi-a ghicit răspunsul adevărat?

Ce bloc de ratați...nu-mi vine să cred că am trăit 16 ani în el, și o voi face în continuare...


duminică, 24 noiembrie 2013

     Stăteam aseară în pat și mă gândeam..(înainte de somn îmi vin în minte cele mai ciudate gânduri).
     Soldații când mor, unde ajung? În Rai sau Iad? Adică, ei omoară oameni și asta ar înseamna cu siguranță că ajung în Iad, dar motivul pentru care o fac este să apare alți oameni sau să-și apere țara. Își dedică viața războiului și nu mi s-ar părea normal ca după o viață grea să ajungă în Iad..
     SAU justițiarii; omoară criminalii și violatorii dar când mor, ce se întâmplă atunci? Ei au scăpat lumea de oamenii răi și sunt răsplătiți ajungând în Iad? Aș vrea să aflu un răspuns, dar nu îmi imaginez care ar fi ăla.. Poate depinde dacă acea persoană se căiește, dar dacă vorbim de justițiari, ei sunt bucuroși că fac un bine.

joi, 14 noiembrie 2013

instantanee

#Am terminat de citit ”Unchiul Rudolf” de Paul Bailey. Cărticica a fost frumoasă, simplă și tristă. Se vorbește în mare parte despre România de pe vremuri, așa numita ”țara de bestii” în paralel cu prezentarea lui Andrei/Andrew care începe o nouă viață cu unchiul său, în Anglia. Andrei are o copilărie tristă, marcată de puține momente frumoase petrecute alături de părinți. Abia la 18 ani află că părinții lui nu l-au părăsit, ci au fost uciși iar încetul cu încetul ajunge să se îndrăgostească de unchiul său, Rudolf.
Nu mai dezvălui nimic deoarece ar fi o pierdere să nu o citiți...Am devorat-o în 2 zile :)))

#Acuș vine Crăciunuuuul.Am început să fac decorațiuni și să mă gândesc la cadouri, prăjituri și brad. Încă 5 săptămâni!

#Am început să folosesc o mască de păr interesantă. Ulei de măsline, miere și gălbenuș de ou (mai puteți adăuga și ulei de ricin și vitamina A uleioasă- eu nu le aveam) ar fi combinația perfectă pentru oricine și-ar dori un păr frumos, rezistent și sănătos. Chiar dacă părul se îngrașă mai repede, merită.

#Curajosul și luptătorul meu Andy... Când am văzut filmulețul, un fior rece mi-a trecut pe șira spinării.. Ce relație frumoasă avea cu familia, colegii și fanii.. Nu înțeleg de ce tocmai el a avut cancer și a murit.