sâmbătă, 1 octombrie 2011

Freedom

Oare mai am mult?Pfff....
Urcam scările greu. Urcam gândindu-mă cum va fi sus .În mintea mea haotică apăreau măscărici veseli și triști care se ascundeau de mine intrând în apartamente .
O picătură de apă alunecă ușor pe nas ,apoi căzu . Bretonul îmi mângâia fața. Auzul îmi era îndreptat în mai multe direcții ,parcă știind că de undeva ...
O rază fină de soare ce se găsea pe chipul meu mă trezi din vise.Ce s-ar face lumea fără vise?! 
O ușă putredă de lemn apăru ,după un colț.O împing puțin și....
Pentru prima dată urcasem .Urcasem pe bloc să văd miile de culori .Culorile cerului . Așa frumos și așa de simplu..Norii erau cai ce se spărgeau printre valuri .Ce frumusețe! Două frunze verzi se oferiseră să-mi arate noul lor dans..Scăldându-mi ochii de frumusețile ce mi se iveau ,mă hotărâsem să iau o pauză . Să mă așez puțin. Acea înălțime mă amețea.Însă dintr-o dată acea amintire își făcu apariția.Vroiam să uit..Dar nu asta era soluția , așa că decât să uit,de ce nu încerc să înțeleg?
Mai mersesem puțin și ajunsem la capăt .La capătul ăla.Acolu unde dacă vrei se termină totul.Doar un salt..Dar nu . Azi m-am hotărât să râd de ea .Hmm,mă gândeam la ea ... la moarte..
Urlam în mine.. și mă gândeam ,dar ce m-ar costa să încerc?
Nimic.
Vântul începuse să bată ca nebunul ciufulindu-mă ,și în acest timp mă îndreptam spre ea..
Mă uitam în jos . Oameni mici ca niște gândaci și o arătare cu ochii roșii și gheare ,chemându-mă.Fumul gros ce ieșea din țigara mea o acoperea pe ea.
Deodată fac ultimul gest . Arunc țigara jos,o strivesc cu talpa papucului  și cu un: "La naiba, pocitanie , ai  câștigat!"mă las într-un salt .Cu sprânceana dreaptă ridicată ,cu o lacrimă pe obrazul stâng și cu un râs dement ,sar în ghearele ei .
În sfârșit o simțeam ! Da! Mă simțeam ca un cal ce fuge , ca un lup .Am închis ochii și m-am lăsat purtată . Vântul ,mirosul de liliac și puținele amintiri plăcute erau singurele lucruri pe care le luasem cu mine din lumea asta rea .Însă toate acestea au disparut când am simțit asfaltul tare ce mă omorâse.Sufletul meu îmi vedea trupul învelit în ghearele ei .Și râdea , și iar râdea că a mai reușit să fure un suflet păgân din astă lume ..

2 comentarii: