duminică, 13 noiembrie 2011

Și ei zboară!

Ehh.. au trecut și anii, au trecut și corbii în zbor luând cu ei povara lor.Și zboară ,nevrând să se oprească niciodată. Este al doilea ceas decând îi văd zburând cu ”turma” .Amintirea lor va pica greu asupra anilor bulversați de venirea lor..
Când însă mă obișnuisem cu ei ... zburaseră mai repede ca gândul, mai repede ca degetele pe clapele unui pian ce cântă cu pasiune binecunoscuta piesă ”Fur elise”.
Din nou mă uit pe fereastra de lemn putred , la pasările speriate de un glonț de pușcă de vânătoare.. Mirosul lemnului ud , îmi pătrunde până în inima creierului, obosit din cauza nopților nedormite.
Mirosul dulce de ciocolată caldă îmi încântă însă simțurile ,și ajutată de dorința de a mă încălzi , mă duc în mica bucătărie.
Ploverul negru ,smotocit de pisoii cu cap mare, blana neagră și mustăcioși nu-mi mai ținea de mult de cald . Pe o masă din centrul așa- zisei bucătării , era o cană maro, pe care erau pictate flori de liliac.
Luasem cana în mână și sorbisem cu zgomot un strop... Ce senzație de căldură..Luasem cana în dormitor și mă cuibărisem lângă geam. Auzeam vântul cum se sparge în figuri, și mi se părea cunoscut...
Pentru prima un corb se uită scurt spre mine, o privire scurtă,  ucigașă...
Un sentiment rece îmi străbătu fulgerător coloana și mă lăsă înțepenită acolo pentru mult timp, uitând de ciocolată , de frig..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu