vineri, 6 aprilie 2012

Dacă aș fi..

Dacă aș fi un nor.....
Privesc cu rușinare spre cerul infinit.Vântul îmi suflă firele de păr în toate direcțiile, amuzându-mă puțin. Norii sunt conduși de brizele calde spre locuri neștiute de nimeni. În contrast cu soarele plin de viață, ei creează un peisaj mirific și sălbatic, specific vieții de aici.
Mă uit în jur și văd muntele plin de verdeață care adăpostește o lacrimă de apă înghețată. Hectare de verdeață și un cuprins de flori primăvăratice îmi încântă privirea, simțurile și imaginația. Din partea din care am venit observ minunatele câmpuri de spice ce se îndoaie la voința vântului.
În aer se poate simți un miros ușor de ploaie. Alți nori grei și plumburii ce vin de departe îi alungă pe aceștia inofensivi și pufoși. Zgomote înfricoșătoare se aud bubuind din cer. Vântul o ia razna, ca un lup printre oi și începe să bată violent. După un ultim bubuit, cerul, iarba, muntele înverzit, chiar și pârâul din el se umplură de cristale mici, sclipitoare și reci ca gheața. Picăturile loveau tot ce le stătea în cale cu o putere năucitoare, iar când se contopeau cu pământul se auzeau ecouri înfundate în scoarța sa.
Veneau mii de stropi pe trupul meu nesigur, iar mintea mea era inundată de valuri de idei. Fruntea udă era bătută de vânt iar mirosul florilor îmi pătrundea ușor prin corp . Era așa de bine....după atâtea lupte pierdute am câștigat una psihologică....și aveam de gând să profit de ea până la epuizare. Inima îmi bătea nebună, ca de fiecare dată și mă simțeam în al nouălea cer. Focul din sufletul meu și cel din ochi nu putea fi învins, ci doar potolit.
Adoram sunetul săbiilor ciocnindu-se și strigătele unora dintre ei. Erau odată plini de viață, plini de voință și plini de dragoste. Acum ce sunt? Niște biete suflete pierdute în iad. Acel iad al neputinței și al desfrânării. Și dacă aș fi fost un nor...poate i-aș fi salvat.
Și iar stau și mă gândesc la acele clipe. Dacă aș fi un nor, aș avea un singur regret și acela este că nu mă pot împrieteni cu razele calde ale soarelui, dar în schimb pot dansa cu ploaia străvezie și pot cânta cu adierile singuratice ale vântului nebun. Dacă aș fi un nor, aș călători pe întregul văzduh și aș fi mândră de mine. Dacă aș fi nor, aș vizita cele mai frumoase locuri de pe pământ și aș fi pretutindeni însoțit de prieteni pufoși și năstrușnici. Dacă aș fi un nor... dar nu sunt! Sunt în sufletul meu dar e o amăgire. O minciună, un clișeu! Nenorocițiii, m-au mințit!


Normal această creație îmi trebuia pentru școală, dar dacă mi-a ieșit, ce ar strica dacă aș pune-o și aici?:-"

2 comentarii: