sâmbătă, 22 iunie 2013

Lupta între muzică și dragoste

Ochii ei străluceau în întunericul de nedescris. Pereții de cărămidă roșie erau umezi și reci. Mergea înmânată de Voce și se simțea neputincioasă în prezența Ei. Simțea că înnebunise, că e singură, că se vor duce toate la naiba cât ai clipi și nu avea ce face. Glasul ei așa impunător odată, o părăsi, lăsând-o neputincioasă.
Catacombele erau mai reci ca niciodată. Căută disperată o cale de ieșire...
Cârlionții ce cădeau pe umerii albi îi puneau în evidență chipul angelic. Rochia vaporoasă ce mătura scările fu agățată de fată, însă, aceasta nu băgă de seamnă.
Ajunse în sfârșit. Lacul Averno se întindea mândru și era luminat de luna impunătoare. Inima îi bătea haotic. 
Lacul era liniștit. Obosită, fata se așeză pe mal și studia tăcerea nocturnă.
Christine!Christine! PLEACĂ de lângă lac! EA e acolo.
Erik?Nu e nimeni. Vino, îngerul meu! Nu te teme. Nu este nimeni.
Ba da, nesăbuito! De ce nu mă asculți? Ești o proastă.
Cum să fie?NU e nimeni. Te rog, vino! Scuză-mă că te-am lăsat singur... 
Mâhnirea mea e prea mare pentru a o împarte cu tine iar dacă guști din ura mea, frumusețea și inocența ta se vor ofili. În plus, mai am de lucrat la acea lucrare. Acea operă muzicală ce mă devorează de când mă știu. Nu îți voi putea fi fidel până ce n-o termin. N-am timp de prostii, prostuțo, doar știi că sunt un monstru.
Erik, tu nu ai fost niciodată un monstru. Ai fost și ești un geniu. Nu te mai ascunde! Vino..!
Christine! Se ridică! Ți-am zis că e acolo! Proasto! Iese din lac! Ahh.., acea nimfă diabolică vrea să pună mâna pe tine! Ți-am zis că-i acolo. Însă ea mă vrea pe mine! Fugi și poate va avea milă de tine, Christine a mea.
Nu, Erik. Acea nimfă poate să ia orice din ființa mea. M-am săturat să văd că trăiești ca un monstru. Vreau să profiți de viață și, când VOM simți că o faci, nimfa mă va lăsa sa ies din închisoarea lacului. Termină-ți opera! O vom asculta la nunta noastră. 
Prostuțo! Promit că te voi elibera, Christine. Promit să înving lupta cu MUZICA.
Pa, Înger al Muzicii. Ne vom revedea când sufletul îți va aparține NUMAI mie.

(Am terminat Fantoma de la Operă, iar fragmentul scris mai sus este inspirat din operă. Acțiunea nu este deloc asemănătoare. )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu