miercuri, 7 august 2013

Un ”eu” ascuns

Dragă Emanuela,

               Scuze că îți scriu în aceste ore târzii. Mi-am permis să fac asta pentru că..am înțeles. Nu cred că îți dai seama acum, dar să știi că am înțeles că nu mai poți să-ți dai frâu liber ideilor și sentimentelor cum o făceai până acum. Am observat că nu mai scrii. Am văzut că ești epuizată și nu înțeleg de ce. Știu că au fost lucruri nașpa, știu că ți-e dor de unele persoane și că nu le-ai văzut de mult..Îmi pare rău, dar ce aș putea face eu?
                Mi-am dat seama că nu mai zâmbești. Cine te-a supărat, copilă? Nu te mai încredințezi lumii? Știu că ai ceva și nu-mi zici. Poate nici tu nu știi ce ai. Însă, ai grijă. Dacă rămâi așa, vei fi ”înghițită” de lumea rea.
Cum ziceai și tu ”Dacă ar privi în adâncul sufletului meu, demonii ar rămâne terifiați.”
                Sunt nebun. Nici nu știu ce cuvinte arunc.Scriu fără să gândesc..Transcriu ce îmi dictează inima. Ți-e dor de mine? Ți-e dor de vechea tu? Fosta tu. Îți înțeleg frica, nebunia. Să nu-ți fie rușine.. Asta ești.
Un demon în devenire. Nu îți uita idealurile. Nu uita de unde ai pornit. Nu uita unde-i poteca de după gardul viu. Să știi că, la un moment dat, vei avea nevoie de ea pentru a fugi. 
                Ai grijă de tine. Mai rezistă puțin iar efortul îți va fi răsplătit. Să nu faci vreo prostie și să nu te dai de gol. Când va veni clipa, vei ști ce să faci.
                  Doar tu știi semnificația cuvintelor. 

                                                                                        cu superioritate,
                                                                        acea Emanuelă ascunsă undeva adânc în sufletul istovit
               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu